Țestoasa Europeană de Baltă - The European Pond Turtle
Emys orbicularis, cunoscută drept Țestoasa Europeană de Baltă este un animal cu adevărat fascinant. Aceasta este foarte ușor de recunoscut după coloritul ei aparte, carapacea și piele fiind cafenii, ornate de puncte mici galbene portocalii.
În România este larg răspândită pe aproape tot teritoriul țării (Spatio-temporal Bias in the Perceived Distribution of the European Pond Turtle, Emys orbicularis (Linnaeus, 1758), in Romania, by Ciprian Birsan et al.) și reprezintă unul dintre animalele vulnerabile ale Europei. Aceasta se află Europa înaintea ultimei Erei Glaciare, deci reprezintă o specie extrem de bine prezervată în timp.
De asemenea, prezența acesteia se face cunoscută chiar și în punctele cele mai nordice ale Africii, pe lângă Spania și Portugalia, cu subspecia Emys orbicularis occidentalis.
(23. 04. 1707 - 10. 01. 1778)
Biologistul suedez, Carl Linnaeus a redescris și comentat această specie în anul 1758, bazate pe observațiile anterioare ale John Ray și Ulisse Aldrovandi, care au descris-o ca „Testudo terrestris, oblonga, nigra, maculis luteis notata” mai exact, „Țestoasă terestră, oblongă, neagră și ornată cu pete galbene.”, Carl fiind cel ce a încadrat-o ulterior taxonomic în familia Emydidae, genul Emys.
Această specie de reptilă semiacvatică este extrem de importantă pentru ecosistem. Chiar dacă se hrănește în principal cu mormoloci, artropode, crustacee, pești de dimensiuni mici, în dieta sa de bază oportunistă intră și materie animală aflată în descompunere, transformând acest animal într-un adevărat sanitar al apelor.
Protejarea acestei țestoase, nu doar că ajută direct la conservarea biodiversității, ci și stabilizează un ecosistem acvatic sănătos.
În primul rând prin oprirea poluării apelor. Chiar dacă o sticlă aruncată în apă nu face o diferența, zeci sau sute cu siguranță contribuie la degradarea calității apelor. Urbanizarea excesviă în jurul sau chiar în interiorul ariilor sale a dus la scăderea numărului acestora.
O educație ecologică, face o diferență majoră, chiar și cu câteva persoane, iar cu cât mai multe, cu atât șansele acestui animal de a nu ajunge doar o piesă de muzeu sunt din ce în ce mai mari, crescând rata lor de existență.